Testul iubirii de sine

.
IUBIREA, ce cuvânt minunat. Și câtă bucurie poate aduce. Iubirea este in fiecare dintre noi și se manifestă în diverse feluri. Știm cu toții cât de minunat este să iubești. Și să te simți iubit. Iubirea face sufletul să vibreze și topește și cele mai ”înghețate” inimi.
.
Cum rămâne însă cu iubirea de sine…?
.
Auzim vorbindu-se tot mai des despre iubirea de sine și cât este de important să te accepți și să te iubești pe tine. Citim despre asta, ni se spune, la diverse seminarii și cursuri, că pentru a evolua și pentru a ne vindeca trebuie ca, mai întâi să ne iubim pe noi înșine. Și, cei mai mulți dintre noi decidem că acesta este noul nostru obiectiv – iubirea de sine. Și, fiecare în felul său, începe să se reîmprietenească cu sine, să își acorde mai mult timp, să devină mai înțelegător și mai generos cu propria ființă. Este minunat să ai curajul și dorința de a face acest lucru. Pentru că tot ceea ce este mai potrivit pentru tine, tot ceea ce te face special, unic, și îți poate reda fericirea, este în interiorul tău.
.
Așadar, începem să privim din ce în ce mai atent la ceea ce suntem noi, ce facem, cum ne petrecem timpul, ce ne bucură și ce nu…și, dintr-o dată descoperim că trăim pe repede-nainte, într-o variantă oarecum robotizată. Și, deodată, decidem să spunem stop. Gata! NOI suntem pe primul loc în viața noastră. Începem să ne ascultăm și bine facem. Devenim mai preocupați de felul în care ne îmbrăcăm, ne organizăm mai bine timpul, începem să citim, să ascultăm muzică, să participăm la tot mai multe cursuri și semninarii în care învățăm cum să ne regăsim, ne reamintim ceea ce ne bucura cândva și reintroducem în viața noastră parte din acele obiceiuri sau lucruri.
.
Toate acestea și fiecare în parte sunt lucruri foarte bune, pot fi benefice în consolidarea iubirii de sine. Ceea ce devine, însă, din ce în ce mai primejdios, este faptul că, pe măsură ce ne regăsim și petrecem din ce în ce mai mult timp cu noi, ne distanțăm de cei dragi. Uneori, îi identificăm ca fiind cei responsabili de această rătăcirea a noastră. Sau considerăm că le-am acordat prea multă importanță în defavoarea propriei noastre persoane. Și, brusc, renunțăm să mai facem asta. Ne mai și amăgim spunându-ne că deja ne simțim mai bine renunțând la atâtea responsabilități.
.
Dar suntem noi mai bine? Suntem noi mai fericiți? Sau trăim o tristă iluzie?
.
Poate ar fi bine să ne punem aceste întrebări. Și, am putea să ne mai întrebăm și dacă ceea ce le-am oferit celor dragi, timp, atenție, lucruri materiale, suport emoțional a fost o obligație? Ne-a adus doar încrâncenare și supărare? Sau am trăit sentimentul de împlinire, ne-am simțit importanți, utili, poate chiar împliniți?
.
Mai mult decât atât, dacă ne regăsim într-un astfel de proces, ar trebui să reanalizăm termenul de iubire. Iubirea presupune armonie, fericire, împlinire și, nici pe departe, detașare, distanțare, tensiune. Iubirea pe care o simțim față de noi înșine ar trebui să se reflecte în tot ceea ce există înafara noastră, ființe, lucruri, situații.
.
Așadar, dacă credem că am redescoperit iubirea de sine ar trebui să ne privim puțin viața. Este foarte posibil să fi înțeles eronat acest concept iar ceea ce trăim și credem că este exact ceea ce ne lipsea, să fie o frumoasă iluzie.
.
Atunci când întreaga ta existență, viața personală, relațiile cu cei dragi și cu semenii, viața profesională, partea materială, spirituală, decurg într-un mod armonios, atunci poți fi sigur că ai descoperit adevărata iubire de sine.
.
Testul IUBIRII DE SINE este OGLINDA.