Fluturi și oameni…

Minunății

Cât de minunați sunt fluturii. Aceste creaturi plăpânde, sensibile, ca niște dulci mângâieri ale frumuseții pământene. Atât de spectaculoși și atât de vremelnici. În doar câteva săptămâni de viață aduc atât de multă culoare și gingășie în jurul lor. Dau senzația de visare, de mister, de blândețe. Dau culoare vieții, fac ca lumea să pară mai veselă, mai optimistă. O bătaie de aripă face ca întreg universul să vibreze, schimbă imaginea, mângâie și crează miraj. Gingașe, viu colorate, sensibile, ușoare ca o adiere, plăpânde, aceste creaturi cu existență vremelnică, răspândesc frumusețe, sensibilitate și bunătate. Fluturii, ființe sensibile, minunate, create parcă numai pentru a aduce bucurie, culoare, sensibilitate în existența noastră cotidiană.

La fel ca fluturii, și oamenii sunt lăsați pe acest pământ pentru a bucura și a se bucura. Pentru a colora și sensibiliza viața. Pentru a aduce frumosul în viața de zi cu zi, în relație cu semenii și în relația cu sine. Sunt lăsați în această viață pentru a fi. Nu pentru a se plânge, nu pentru a se teme de sfârșit, de dispariție, de hău. Nicidecum pentru a se gândi necontenit că trebuie să fie pregătiți pentru judecată. Nicidecum pentru a agonisi și a lupta cu fantasme. Oamenii nu au venit pentru a suferi. Nici pentru a îi face pe ceilalți să sufere.

Dacă, în această efemeră existență am căuta să fim asemeni fluturilor, să răspândim în jurul nostru numai culoare, frumusețe, sensibilitate, veselie, gingășie, nu am fi oare mai fericiți? Poate ar fi suficient pentru noi și pentru cei din jurul nostru să ne bucurăm pur și simplu pentru faptul că existăm, să fim recunoscători pentru acest lucru și să valorificăm timpul pe care l-am primit în dar. Dacă ne-am accepta condiția umană, dacă ne-am trezi în fiecare dimineață cu dorința de a trăi cea mai frumoasă zi din viața noastră, dacă ne-am propune să răspândim în jurul nostru, asemeni fluturilor, culoare, veselie, sensibilitate, blândețe, frumusețe, nu am simți oare că trăim cu adevărat? Poate astfel ne-am elibera de greutățile acumulate, ne-am scutura aripile de poveri pentru a putea răspândi magicul praf al bucuriei. Am evada, precum fluturii, din coconul care ne ține captivi de atâta vreme, pentru a răspândi libertatea și fericirea în jurul nostru.

Universul te învață

Putem învăța de la aceste minunate creaturi să apreciem viața, atât cât este ea. Să ne îndeplinim misiunea, fără pic de tristețe. Să facem totul cu sensibilitate și iubire. Să lăsăm în urma noastră adierea unui zbor frumos, lin, amintirea unei imagini viu colorate dar sensibilă în același timp.

Noi, oamenii, spre deosebire de fluturi, avem posibilitatea de a alege. Putem să ne creăm o existență de poveste asemănătoare lor, plină de culoare, de viață, sensibilitate și mister dar, în același timp, putem lucra la fragilitatea aripilor. Noi, prin virtuțile și puterile cu care am fost înzestrați, care au fost sădite în coconul începutului nostru de către acea forță care a decis că suntem pregătiți pentru această existență, putem să dăm vigoare și tărie aripilor noastre. Putem, de asemenea, să le alegem culoarea. Putem armoniza culorile, putem să ne alegem lungimea aripilor. Putem alege chiar și direcția zborului, viteza, putem stabili un loc de aterizare. Important este să nu uităm scopul zborului nostru, acela de a răspândi  culoare, frumusețe, sensibilitate.

Haideți să fim fluturi pentru o zi măcar! Să avem ca unic țel răspândirea bucuriei, sensibilității, frumuseții, fără a ne gândi că toate acestea vor avea un sfârșit. Fără a ne gândi măcar un moment că am putea pluti neobservați. Să nu avem nicio clipă teama de a deranja. Pe cine ar putea deranja un fluture? Să ne trăim propria călătorie, propriul zbor, cu bucuria de a exista, de a trece cu ușurință prin încercările vieții, de a ne desprinde cu ușurință de material, de a poposi pentru a ne odihni pe cele mai înmiresmate flori, de a inspira și expira bucurie, frumos, iubire, naturalețe, viață.