Din nou pe baricade…început, noutate, aventură, magie, EVOLUȚIE

.
Oare toți oamenii simțim începutul anului ca o nouă șansă? De cele mai multe ori, cred că da.
Fie pentru că, spre sfârșitul anului care tocmai a trecut, ne lăsăm puțin pe ”tânjală” și amânăm diverse lucruri spunându-ne că e mai bine să le începem odată cu începerea anului nou…
Fie pentru că, pur și simplu, noul, începutul, ne inspiră, ne dă încredere, ne determină să începem lucruri noi, să explorăm noi posibilități, să ne luăm avânt…
.
Uneori, euforia trece tot atât de repede pe cât se instalează. Tot așa cum mult programatele cure de slăbire care încep de luni, își găsesc tragicul sfârșit, miercuri sau, poate chiar marți seara când decidem că ne putem recompensa pentru prima zi de sacrificiu. Sau, nici măcar nu încep ci se tot amână, pentru lunea viitoare… Pentru luna viitoare… Pentru anul viitor…
.
De foarte multe ori, în graba noastră de a atinge rezultatele mult așteptate, ne pierdem entuziasmul, pierdem energia și, mai ales, uităm care a fost scopul demersului nostru, mult prea devreme. Uităm tot ceea ce ne-a determinat să stabilim acest nou start. Uităm că, în fapt, ne doream o schimbare, că exista o nemulțumire, că ceva lipsea, sau că, pur și simplu, doream evoluție, performanță, progres. Că, de fapt, eram în plin proces evolutiv. Și, încet, încet, revenim la starea de dinainte, la starea de confort cu care suntem deja obișnuiți chiar dacă simțim că nu ni se mai potrivește, că este deja o stare latentă, de amorțire, de abandon, de letargie, o prăpastie ai cărei pereți se erodează lent dar cu mare precizie, în a cărei captivitate ne condamnăm singuri să viețuim. Ba mai mult, ne îmbogățim cu noi frustrări, trecem la un nivel superior de  neputință, cu un nou eșec. Ne  învinovățim și ne reproșăm slăbiciunea. Și, lucrul trist este că pare să ne facă plăcere. Sau cel puțin să ne complacem, să acceptăm ca pe ceva firesc, să ne spunem : Asta e! Și, eventual, să sperăm că la anul va fi mai bine. Și asta poate fi un nou început, al unei povești deja știute, îmbogățită cu ceva mai multă vină, dezamăgire, frustrare, neputință, supărare, dezarmare… Toate noi și mult mai intense.
.
Sensul, direcția în care ne îndeptăm, o alegem noi. Noi suntem la cârmă, noi stabilim direcția și tot noi decidem schimbarea cursului. Noi suntem cei care alegem să vedem frumusețea noului, să multiplicăm beneficiile noilor începuturi, să profităm de noile șanse, sau să ne adâncim într-o stare de latență sau chiar degradare. Noi, cei care căutăm binele, suntem cei care decidem dacă îl vrem sau mai amânăm momentul accesării lui.
.
Dar binele nu vine singur. Sau dacă vine și ne găsește nepregătiți, ce folos?! Pentru că, în fapt, chiar asta se întâmplă. Lăsăm binele să scape. Impulsul de a face o schimbare, de a întreprinde ceva nou, de a prelua frâiele, este tocmai acest bine mult așteptat, este o șansă, este o nouă etapă la care renunțăm cu mare ușurință. Și asta, de cele mai multe ori, din comoditate, din imposibilitatea de a ieși din cloacă, din slăbiciune și din cauza fricii. A fricii de nou, de necunoscut, de schimbare, a fricii de noul eu, cel care vom deveni odată cu progresul, cu evoluția.
.
Astfel, deși universul ne dă noi și noi începuturi, noi și noi șanse, dualitatea ființei noastre care se luptă între atingerea unei etape superioare și rămânerea într-o stare confortabilă, alege, de cele mai multe ori, calea cea mai ușoară.
.
Dar, chiar și aceasta poate reprezenta o schimbare. Chiar și această dilemă poate fi un progres. Tot ceea ce trebuie să facem este să conștientizăm acest fapt, să ne analizăm impulsurile schimbării, să reverificăm scopurile, motivația și, ulterior, să căutăm răspunsuri la întrebări precum: Chiar este nevoie de o schimbare în viața mea? Sunt suficient de motivat pentru o schimbare? Este oare momentul potrivit pentru un nou început, pentru ceva nou, pentru o schimbare? Dacă toate acestea au un răspuns afirmativ, tot ceea ce trebuie să facem este să acționăm. Tot ceea ce avem nevoie pentru asta deținem deja. În interiorul ființei noastre găsim toate resursele, nu trebuie decât să le eliberăm. Să ne descătușăm de frici și piedici, să lăsăm în urmă ceea ce vine din urmă, să privim cu încredere în viitor, să credem în noi și în țelul nostru. Să ne dăm voie să fim vulnerabili, să acceptăm inevitabilele îndoieli care se pot ivi, să privim noutatea ca o aventură ai cărei protagoniști suntem și, să avem deplina încredere că nu suntem singuri.
.
Așadar, un nou început tocmai ne-a fost pus la dispoziție, șansa unui restart este la îndemâna noastră. Resursele sunt la noi. La fel și motivația. Universul face ca totul să devină posibil. Îndoielile și teama de nou sunt doar instrumente motivaționale pe care voința le poate transforma în baghetele magice de care să dispunem în noua scenă a trecerii noastre pământene. Începutul, noul, sunt ele însele impulsuri magice, sunt mici sclipiri care pot crea adevărate focuri de artificii, pot ilumina întreg universul personal, pot aduce strălucire și feerie, pot transforma imposibilul într-o minunată realitate.
.
Fie că ați pășit în noul an cu entuziasm și încredere, fie că teama și îndoiala vă țin într-o stare deja familiară, fie că nu ați decis încă felul în care se vor desfășura lucrurile sau ați hotărât că toate vor rămâne neschimbate, să nu uitați că universul a lansat deja noua provocare. Stă în puterea fiecăruia să decidă dacă este dispus să pună la bătaie toate resursele și instrumentele disponibile pentru decriptarea noii enigme a cărei denumire nu este alta decât EVOLUȚIE!