Darul de a primi

 .

 

Poate suna puțin de-a-ndoaselea acest dar de a primi dar pentru mulți dintre noi capacitatea de a primi este un dar. Sau nu este deși ar trebui să fie.

.

Cei mai mulți dintre noi simt o plăcere deosebită în a face daruri, în a oferi ceva celor dragi, celor din jur. Și, se află în mare încurcătură atunci când li se oferă un dar sau li se pregătește o surpiză și, efectiv, nu știu cum să reacționeze. Da, celor mai mulți dintre noi li se întâmplă acest lucru. Sunt foarte multe motive pentru care se pot găsi într-o astfel de situație (fie nu se consideră suficient de buni, de merituoși pentru a primi ceva, fie se gândesc că în spatele acelui dar se ascunde, în fapt, o cerere ulterioară, sau se simt în încurcătură încercând să evalueze acel cadou, să vadă dacă e prea mult, prea puțin, dacă cumva au fost neîndreptățiți. Poate ei la rândul lor au oferit mai mult și ce primesc în schimb…nimica toată…, sau fel de fel de limitări și convingeri nebănuite). Ființele umane sunt atât de diferite și, potrivit firii proprii, a țesăturii programelor și convingerilor care îi caracterizează, pot avea reacții diferite, neașteptate, aflându-se în incapacitatea de se bucura de ceea ce vine înspre ei.

.

Dacă am sta puțin de vorbă cu noi înșine, dacă am lăsa deoparte toate convingerile, toate regulile, toate condiționările, și am privi în interiorul nostru, am fi sinceri cu noi, am putea observa că însăși viața noastră este un dar. Am primit ceva atât de prețios fără să cerem. Și nu ni s-a ceruti nimic în schimb. Am primit supremul cadou însoțit de libertatea de a face ce vrem cu el.

.

Dacă am mai petrece puțin timp cu noi înșine și am face o mică retrospecție a trecerii noastre pământene, am putea observa cu ușurință o mulțime de alte daruri care au venit în viața noastră atunci când aveam cea mai mare nevoie. Au venit sub forma unor persoane, a unor lucruri materiale, a unor informații. Sau poate sub forma unor evenimente sau întâmplări care ne-au ferit de posibile catastrofe. Au venit sub forma unei ploi pentru a împrospăta aerul. Au venit sub forma unui tril pentru a ne bucura auzul. Au venit sub forma unei dimineți lungi în care ne-am trezit târziu și nu am mai urcat în trenul care ne-ar fi dus spre serviciu dar care, în acea zi, a deraiat. A venit sub forma unei dureri de burtică a copilului nostru, fapt care ne-a ținut acasă în ziua în care, la serviciu s-a spart o țeavă de gaz care a afectat parte dintre persoanele aflate în clădire în acel moment.

.

…lista poate continua, iar astfel de daruri am primit cu toții. Fie individual, fie noi ca specie. Daruri care au venit în cel mai potrivit moment.

.

Și le-am primit. Poate nu în cel mai adecvat mod, poate nu așa cum ar fi trebuit, poate cu reticență. Dar ele s-au integrat în viața noastră. Și, dacă ne-am acorda câteva momente și am privi puțin în urmă am putea observa cât suntem de binecuvântați. Am primit atât de multe fără să ni se ceară nimic în schimb. Toate au fost pentru binele nostru.

.

Poate ar merita să ne exersăm capacitatea de a primi. Să realizăm că mereu primim daruri și ele vin cu mare ușurință, într-un mod natural. Noi trebuie doar să ne bucurăm de ele. De tot ceea ce vine în viața noastră.

.

Am putea exersa chiar începând din acest moment. Căutăm în interiorul nostru tot ceea ce ne poate ajuta să ne dezvoltăm darul de a primi și ne bucurăm de toate aspectele pozitive ale zilelor pe care le trăim. Ne amintim cât de mult ne-am dorit liniște în viața noastră. Ne amintim de câte ori ne-am dorit să nu ne dăm jos din pat pentru a pleca la serviciu. Ne amintim câtă nevoie aveam să auzim glasurile copiilor noști cât e ziua de lungă, cât de mult tânjeam să fim lângă ei când se trezesc dimineața, să avem sufient timp pentru a le asculta minunatele creații ale unei minți pure, libere, neprihănite. Ne amintim de câte ori ne-am fi dorit să nu facem altceva decât, în pijama, cu un pahar de ceai sau o cană de cafea, să ne relaxăm pe canapea, în fața televizorului, cât e ziua de lungă. Sau, de câte ori nu am amânat schimbarea perdelelor pentru că nu aveam timp. Cât nu am fi dat cu ceva vrem în urmă să ne putem suna cel mai bun prieten și să stăm de vorbă cu ceasurile, ca în vremurile bune. Sau cărțile…avem atâtea cărți pe noptieră. Am citit câteva capitole sau doar câteva pagini și nu am reușit, din lipsă de timp, să le terminăm. Balconul – ni l-am imaginat de atâtea ori reamenjat dar nu am găsit timpul necesar pentru asta. Mereu am visat să pictăm, să urmărim un serial de la primul până la ultimul episod, să ne documentăm în ceea ce privește amenajarea grădinii, sau câte și mai câte… Ne-am dorit să avem timp pentru noi. L-am primit. Am primit mai mult de atât. Am primit răgaz în care să ne tragem sufletul, să ne reevaluăm propriile valori, să ne reîmprospătăm forțele, să ne cultivăm credința, să ne reinventăm, să devenim mai umani și mai buni, să evoluăm.

.

Este momentul să nu facem rabat de la cultivarea, exersarea și valorificarea darului de a primi.