BOGĂȚIA INTERIOARĂ

.

SPERANȚĂ și CREDINȚĂ

.

“Cred că este o greșeală să cauți speranța în altă parte decât în tine.”

Arthur Miller

.

Dacă tot avem această minunată oportunitate, de a petrece timp cu noi înșine, putem căuta în interiorul nostru. Putem verifica dacă ceea ce a spus Arthur Miller este adevărat … dacă acea comoară numită speranță este în interiorul nostru.

Pun rămășag că este așa! Speranța este în fiecare dintre noi. Alături de multe alte bogății. Bogății neprețuite precum credința.

.

Speranța este în interiorul nostru, noi suntem speranță. Este important ca în fiecare moment din viața noastră și, cu precădere acum, să manifestăm ceea ce suntem, speranță. Și, mai presus de orice, să nu facem rabat de credință. Aceasta aduce împlinire speranței, îi dă certitudine, o transformă în realizare.

.

Dacă, pur și simplu, alegem să vedem partea pozitivă a perioadei pe care o experimentăm și ne bucurăm de tot ceea ce ea ne aduce bun, putem spune că am întrezărit deja o mică scplipire de speranță. Dacă reușim să ne bucurăm cu adevărat de tot ceea este frumos, atunci credem cu adevărat în frumusețe, bunătate, în oameni și omenire, în tot ceea ce înseamnă viață frumoasă. Iar toate acestea devin realitatea noastră.

.

Faptul că, în ultimele zile, am devenit mai interactivi (fără a fi aproape fizic unii de ceilalți), că ne trimitem unii altora încurajări, glumițe, că ne unim în rugăciune, că trimitem gânduri bune către cei dragi, este o manifestare a speranței, a credinței, a gândului pozitiv, a intenției și dorinței de bine.

.

Atenția acordată celor de lângă noi, timpul pe care îl petrecem cu copiii noștri, faptul că facem teme împreună cu ei, că petrecem timp în familie, ceea ce mulți dintre noi au și uitat cum este, că realizăm cât de importante sunt aceste momente, este o altă formă pe care o îmbracă speranța.

.

Însăși căutarea, introspecția, sunt bazate pe speranță. Atunci când începem să căutăm, să identificăm căi de regăsire, o facem cu intenția de a ne îmbunătății condiția, de a progresa, de a evolua. Așadar, dacă nu pornim în călătoria noastră cu speranța că vom identifica resurse neprețuite în interioril nostru, pornim cu ideea de a valorifica tot ceea ce vom găsi. Pornimcu intenția de a transforma ceea ce găsim în ceva pozitiv, cu speranța că indiferent de greutatea drumului, demersul va avea sorți de izbândă. Speranța este doar un mic impuls care ne pune în mișcare.  Atunci când este însoțită de credință, izbânda este o certitudine.

.

Așadar, speranța este în interiorul nostru și, indiferent de situație, ne însoțește mereu. Trebuie doar să o observăm, să îi dăm posibilitatea de a se manifesta și, mai presus de orice, să o însoțim mereu, necontenit, de credință.

.

„DACĂ CREZI CĂ POȚI ÎNVINGE, VEI ÎNVINGE. CREDINȚA E ABSOLUT NECESARĂ PENTRU A FI VICTORIOS” (William Hazlitt)